comerciant

comerciánt, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 1183 / V: (înv) ~e sm, (iuz) ~rsánt smf / Pl: ~nți, ~e / E: fr commerçant, it commerciante] Persoană care se ocupă cu comerțul.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică specializată în efectuarea actelor de comerț. [Pr.: -ci-ant] – Din it. commerciante, fr. commerçant.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu comerțul; negustor. [Pr.: -ci-ant] – Din it. commerciante, fr. commerçant.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu comerțul privat; negustor. – Pronunțat: -ci-ant.

comerciánt (-ci-ant) s. m., pl. comerciánți

comerciántă (-ci-an-) s. f., g.-d. art. comerciántei; pl. comerciánte

comerciánt s. m. (sil. -ci-ant), pl. comerciánți

comerciántă s. f. (sil. -ci-an-), pl. comerciánte

COMERCIÁNT s. negustor, (înv. și reg.) sfârnar, (reg.) târguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

COMERCIÁNTĂ s. negustoreasă, negustoriță.

COMERCIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face comerț particular; negustor, neguțător. [Cf. fr. commerçant, it. commerciante].

COMERCIÁNT, -Ă s. m. f. cel care face comerț particular; negustor. (< it. commerciante)

COMERCIÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face comerț privat; negustor. [Sil. -ci-ant] /<it. commerciante, fr. commerçant

comerciant m. negustor, cel ce face comerț, vinde sau cumpără mărfuri.

*comerciánt, -ă s. (it. commerciante). Negustor. – Barb. comersant (fr. commerçant).

COMERCIANT s. negustor, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

COMERCIANTĂ s. negustoreasă, negustoriță.

COMERCIANT. Subst. Comerciant, negustor, negustoraș (dim.), neguțător (înv. și pop.), cupeț (reg.), brașovean (înv.), lipscan (înv.), levantin (înv.); vînzător; precupeț, misit, samsar, pazarghidean (turcism înv.), traficant, pilar (reg.), oltean (înv.); comisionar, comis-voiajor. Negustor angrosist, negociant (înv.), toptangiu (înv.). Negustor. ambulant, coropcar (reg.), marfagiu (înv. și reg.), colportor (înv.), scăunaș (înv.), tarabagiu, bocceagiu (înv.), vengher (înv.), marchitan, tolbaș (înv.), telal, șătrar (reg.), chivuță (rar). Prăvăliaș (rar), dughengiu (reg.), dughenar (reg.). Băcan; măslinar (rar). Măcelar, mezelar, cîrnățar, pastramagiu (ieșit din uz). Găinar; păsărar. Zarzavagiu; fructar; alunar; merar (rar). Apar (rar), sacagiu (înv.); bragagiu; sifonar; limonagiu (rar), salepgiu. Cîrciumar, hangiu, orîndar (înv. și reg.), vinar (pop., rar), cazacliu (înv.), berar, țuicar; oțetar (înv.). Tutungiu, debitant. Brutar, franzelar, covrigar, simigiu; plăcintar, ciurecar (înv.); gogoșar (rar), alvițar, halvagiu (rar), rahagiu (înv.). Lăptar, iaurgiu. Bogasier (înv.); hăinar (înv.), basmangiu (înv.), postăvar, stămbar (rar), mătăsar (înv.), pînzar (înv.), ceaprazar, șepcar, pălărier, ișlicar (înv.), cojocar, blănar. Cavaf (înv.). Florăreasă, floristă (rar), buchetieră (înv.). Cerealist, grînar (înv.), orzar. Geambaș; cirezar (pop.), sfîrnar (rar), gelep (înv.), măjar (înv. și reg.); pescar. Găzar, păcurar (reg.), dohotar (reg.); vărar, cărbunar. Alămar, argintar (rar). Ciurar; frînghier, gabrovean (înv.); geamgiu; lumînărar; pielar; rogojinar; trocar; măturar. Librar. Anticar, buchinist (franțuzism). Chioșcar, tejghetar. Negustorie. Negustorime. Adj. Negustoresc, de negustor; comercial, mercantil (livr.). Vb. A face comerț, a vinde, a negustori (înv. și pop.), a neguța (înv. și pop.), a precupeți (rar). A comercializa; a trafica. Adv. Negustorește. V. atelier, comerț, local, locuri comerciale, meșteșugar.