comemorare

comemora vt [At: ODOBESCU, S. I, 374 / Pzi: ~réz / E: fr commémorer] 1-2 A aminti despre o persoană (sau despre un eveniment). 3-4 A celebra solemn amintirea unei personalități (sau a unui eveniment important).

comemoráre sf [At: DA / Pl: ~rắri / E: comemora] 1-2 Amintire a unei personalități (sau a unui eveniment) S: comemorat¹ (1), (rar) comemorație (1-2). 3- 4 Celebrare a amintirii unei personalități (sau a unui eveniment) Si: comemorat¹ (2), (rar) comemorație (3-4). 5-6 Ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane (sau a unui eveniment important) Si: comemorat¹ (3), (rar) comemorație (5-6).

COMEMORÁ, comemorez, vb. I. Tranz. A celebra solemn amintirea unei personalități sau a unui eveniment important. – Din fr. commémorer, lat. commemorare.

COMEMORÁRE, comemorări, s. f. Acțiunea de a comemora; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important; comemorație. – V. comemora.

COMEMORÁ, comemorez, vb. I. Tranz. A celebra solemn amintirea unei personalități sau a unui eveniment important. – Din fr. commémorer, lat. commemorare.

COMEMORÁRE, comemorări, s. f. Acțiunea de a comemora; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important; comemorație. – V. comemora.

COMEMORÁ, comemorez, vb. I. Tranz. A celebra solemn amintirea unei personalități sau a unui eveniment important. întregul popor romîn comemorează pe marele Nicolaie Bălcescu, a cărui viață și operă sînt pătrunse de un fierbinte patriotism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2540.

COMEMORÁRE, comemorări, s. f. Acțiunea de a comemora; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important. Comemorarea muncitorilor căzuți în eroicele lupte din 1933 de la Grivița.

comemorá (a ~) vb., ind. prez. 3 comemoreáză

comemoráre s. f., g.-d. art. comemorắrii; pl. comemorắri

comemorá vb., ind. prez. 1 sg. comemoréz, 3 sg. și pl. comemoreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. comemoréze

comemoráre s. f. → memorare

COMEMORÁ vb. a sărbători, a serba. (~ un mare eveniment.)

COMEMORÁRE s. sărbătorire, serbare, (rar) comemorație, (înv.) pomană. (~ unui eveniment însemnat.)

COMEMORÁ vb. I. tr. A celebra printr-o ceremonie un eveniment însemnat sau o persoană importantă (mai ales un eveniment trist sau o persoană dispărută). [< fr. commémorer, cf. lat. commemorare – a aminti].

COMEMORÁRE s.f. Acțiunea de a comemora și rezultatul ei; comemorație. [< comemora].

COMEMORÁ vb. tr. a celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau dispariția unei persoane importante. (< fr. commémorer, lat. commemorare)

A COMEMORÁ ~éz tranz. (personalități, evenimente importante) A aduce în memorie printr-o ceremonie. /<fr. commémorer

COMEMORÁRE ~ări f. 1) v. A COMEMORA. 2) Ceremonie solemnă prin care se comemorează amintirea unei persoane sau a unui eveniment. /v. a comemora

comemorà v. a aduce aminte de o întâmplare însemnată.

*comemorațiúne f. (lat. commemorátio). Ceremonie de aducere aminte a unuĭ eveniment (pomenire). – Și -áție, dar ob. -áre.

*comemoréz v. tr. (lat. commémoro, -áre, d. con, împreună, și memorare, a aminti). Aduc aminte, pomenesc: a comemora un eveniment.

COMEMORA vb. a sărbători, a serba. (~ un mare eveniment.)

COMEMORARE s. sărbătorire, serbare, (rar) comemorație, (înv.) pomană. (~ unui eveniment însemnat.)