colachie

colachíe sf [At: CANTEMIR, HR. 87 / A: (înv) ~lac~ / Pl: ~ii / E: ngr χολωχία] 1 (Înv; reg) Lingușire. 2 (Reg) Rugăminți stăruitoare.

colachíe, colachíi, s.f. (înv.) lingușire josnică, lingăreală, ciocoinicie, măguleală.

colachie f. pop. lingușire, măguleală: colachii femeiești. [Gr. mod.].

colachíe f. (ngr. kolakía). Vechĭ. Azĭ iron. Lingușire.