chiureta

chiureta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: fr cureter] 1 A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase bolnave. 2 A face să avorteze prin mijloace chirurgicale.

chiurétă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr curette] Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette.

CHIURÉTĂ, chiurete. s. f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie. – Pronunțat: chiu-.

chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză

chiurétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiurétei; pl. chiuréte

chiuretá vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretéz, 3 sg. și pl. chiureteáză

chiurétă s. f. (sil. chiu-), pl. chiuréte

CHIURETÁ vb. (MED.) a racla.

CHIURETÁ vb. I. tr. A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase, (spec.) a uterului. [Pron. chiu-re-. / < fr. cureter].

CHIURÉTĂ s.f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. [< fr. curette].

CHIURETÁ vb. tr. a curăța cu chiureta suprafața unei mucoase. (< fr. cureter)

CHIURÉTĂ s. f. instrument chirurgical în formă de lingură tăioasă, în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. (< fr. curette)

A CHIURETÁ ~éz tranz. (formații sau țesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter

CHIURÉTĂ ~e f. Instrument chirurgical folosit la chiuretaj. /<fr. curette

CHIURETA vb. (MED.) a racla.

chiureta, chiurettez v. t. (intl.) a jefui (pe cineva) de toate bunurile.