chelfăneală

chelfăneálă sf [At: CREANGĂ, GL. / V: chef~ / Pl: ~eli / E: chelfăni + -eală] (Pfm) Bătaie zdravănă.

CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală.

CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală.

CHELFANEÁlĂ, chelfăneli, s. f. (Familiar) Bătaie zdravănă; ocara, mustrare aspră. își primea zilnic porția ei de chelfăneală. STANCU, D. 494. Plutonieri și comisari mîncară chelfăneală. PAS, Z. III 149. Știi c-am mai mîncat eu o dată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298.

CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Fam.) Bătaie zdravănă; mustrare aspră. – Din chelfăni + suf. -eală.

chelfăneálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chelfănélii; pl. chelfănéli

chelfăneálă s. f., g.-d. art. chelfănélii; pl. chelfănéli

CHELFĂNEÁLĂ s. v. bătaie.

CHELFĂNEÁLĂ ~éli f. pop. Bătaie zdravănă. [Sil. -nea-lă] /a chelfăni + suf. ~eală

chelfăneală f. Mold. fam. trânteală, bătaie bună: am mai mâncat o chelfăneală CR.

chelfăneálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a chelfăni.

chelfăneală s. v. BĂTAIE.