chebap

chebáp sn [At: FILIMON, C. II, 69 / V: chea~ / Pl: ~uri / E: tc kebâb] (Tcm) Friptură de berbec sau de ied, la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești.

CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap.

CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap.

CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii după obiceiurile bucătăriei turcești. V. frigăruie. Nicola, spune-i ce este chebapul turcesc. CAMIL PETRESCU, T. II 209. Chebapuri de căprioară. ODOBESCU, S. III 39.

CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, după obiceiurile bucătăriei turcești. – Tc. kebap.

chebáp s. n., pl. chebápuri

chebáp s. n., pl. chebápuri

CHEBÁP s. (înv.) cușchebap. (~ul este o specialitate de frigăruie.)

chebáp (chebápuri), s. n. – Carne friptă la frigare. – Mr. chibape. Tc. kebap (Șeineanu, II, 102; Lokotsch 972; Berneker 498; Ronzevalle 144); cf. ngr. ϰεμπάπι, bg. kebab.

chebap n. friptură pe frigare preparată turcește (felii largi de berbece sunt înfirate pe o frigare și fripte pe cărbuni, apoi stropite cu sos de ceapă și de pătlăgele roșii): dobe de mistreț și chebapuri de căprioară Od. [Turc. KEBAB].

chebáp n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kebab și kebap; ngr. kebápi, bg. kebap). Vechĭ. Friptură la frigare și opărită cu sos.

CHEBAP s. (înv.) cușchebap. (~ este o specialitate de frigăruie.)

KEBÁB s.n. În bucătăria turcească, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare; șiș-kebab = frigărui asortate din bucăți de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei și roșii fripte la frigare; döner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internațională și de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proțap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâșii subțiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subțire sau într-o pită despicată. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi.

CHEBAP mold.; Chebac, G. (Isp III¹), prin schimbarea părții finale, < subst., < tc. kebâb „friptură”.