cesionare

cesiona vt [At: HAMANGIU, C. C. 142 / Pzi: ~néz / E: fr cessionner] A ceda ceva unei persoane prin forme legale.

cesionár sm [At: HAMANGIU, C. C. 275 / Pl: ~i / E: cesiona + -ar] (Îoc cedent) Persoană căreia i se face o cesiune.

cesionáre sf [At: MDA ms / Pl: ~nắri / E: cesiona] Cedare prin forme legale Si: cesionat¹.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A ceda un bun, un drept, a renunța la el de bunăvoie, în avantajul cuiva. – Pronunțat: -si-o-.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. (Jur.) Persoană căreia i se face o cesiune, căreia i se cedează un bun sau un drept. – Pronunțat: -si-o-.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transfera asupra altuia un bun al său; a renunța de bunăvoie la un drept, în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Fr. cessionnaire.

cesioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 cesioneáză

cesionár (-si-o-) s. m., pl. cesionári

cesionáră (-si-o-) s. f., g.-d. art. cesionárei; pl. cesionáre

cesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. cesionéz, 3 sg. și pl. cesioneáză

cesionár s. m. (sil. -si-o-), pl. cesionári

cesionáră s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. cesionárei; pl. cesionáre

cesionáre s. f., g.-d. art. cesionării

CESIONÁ vb. I. tr. A ceda, a renunța (la un drept, la un bun etc.); a transfera un drept în avantajul cuiva. [Pron. -si-o- / după fr. cession].

CESIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune. [Cf. fr. cessionnaire, it. cessionario].

CESIONÁ vb. tr. a face o cesiune. (< cesi/une/ + -ona)

CESIONÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de o cesiune. (< fr. cessionnaire)

A CESIONÁ ~éz tranz. jur. (drepturi sau bunuri materiale) A transmite altei persoane printr-o cesiune. [Sil. -si-o-] /Din cesiune

CESIONÁR ~ă (~i,~e) m. și f. Persoană care beneficiază de o cesiune. [Sil. -si-o-] /<fr. cessionnaire

cesionar m. cel ce acceptă o cesiune.

*cesionár, -ă s. (d. cesiune, după lat. cessio). Care acceptă o cesiune.