cepșoară

cepșoáră sf vz cepușoară

cepușoáră sf [At: SEVASTOS, N. 57/22 / V: ~piș~, ~pș~ / Pl: ~re / E: ceapă + -șoară] 1-6 (Șhp) Ceapă (1-3) (mică) Si: cepuță (1-6). 7 Ceapă-ciorească Vz ceapă (25). 8 Hașmă. 9 Aiul-șarpelui Vz ai.

CEPIȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară.

CEPȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară.

CEPUȘOÁRĂ, cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă (1). [Var.: cepișoáră, cepșoáră s. f.] – Ceapă + suf. -ușoară.

CEPIȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară.

CEPȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară.

CEPUȘOÁRĂ, cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă. [Var.: cepișoáră, cepșoáră s. f.] – Ceapă + suf. -ușoară.

CEPIȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară.

CEPȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară.

CEPUȘOÁRĂ, cepușoare, s. f. (Popular) Diminiatival lui ceapă. Aduc găina gătită cu verdeață, brad, maghiran... În Dobrogea, la gîtul găinii anină salbă de felii de cepușoară înșirate pe ață. SEVASTOS, N. 57. -Variante: cepișoáră, cepșoáră s. f.

CEPIȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară.

CEPȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară.

CEPUȘOÁRĂ, cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă. [Var.: cepișoáră, cepșoáră s. f.]

cepușoáră s. f., g.-d. art. cepușoárei; pl. cepușoáre

cepușoáră s. f., g.-d. art. cepușoárei; pl. cepușoáre

CEPȘOÁRE s. pl. v. ceapă-ciorească.

cepșoară f. ceapă măruntă.

cepușoáră f., pl. e. Est. Dim. d. ceapă. – În vest cepșoară.

cepșoare s. pl. v. CEAPĂ-CIOREASCĂ.