centripet

centripét, ~ă a [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 47 / Pl: ~eți, ~e / E: fr centripète] 1 Care tinde să se apropie de centru. 2 (Îs) Forță ~ă Forță prin care un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul liniei sale de mișcare.

CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète.

CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète.

CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. (Fiz.; în opoziție cu centrifug, în expr.) Forță centripetă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul cercului descris în mișcarea sa. Forța centripetă este egală și de sens contrar cu forța centrifugă.

CENTRIPÉTĂ, centripete, adj. f. (În expr.) Forță centripetă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul cercului descris în mișcarea sa. – Fr. centripète.

centripét adj. m., pl. centripéți; f. centripétă, pl. centripéte

centripét adj. m., pl. centripéți; f. sg. centripétă, pl. centripéte

CENTRIPÉT adj. 1. (FIZ.) centripetal. (Mișcare ~.) 2. v. aferent.

CENTRIPÉT, -Ă adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ (Op. centrifug) Forță centripetă = forță egală și opusă forței centrifuge. [< fr. centripète, cf. lat. centrum – centru, petere – a se îndrepta spre].

CENTRIPÉT, -Ă adj. care tinde să se apropie de centru; centripetal. ♦ forță ~ă = forță egală și opusă forței centrifuge. (< fr. centripète)

CENTRIPÉT ~tă (~ți, ~te) Care are tendința de a se apropia de centru. ◊ Forță ~tă forță datorită căreia un corp, aflat în mișcare circulară, tinde să se apropie de centrul lui de rotație. /<fr. centripete

*centripét, -ă adj. (d. centru și lat. peto, caut, mă’ndrept spre, de unde și rom. pețesc; fr. centripète). Fiz. Care tinde spre centru: forță centripetă.

CENTRIPET adj. 1. (FIZ.) centripetal. (Mișcare ~.) 2. (ANAT.) aferent. (Vase ~.)

CENTRI- „centru”. ◊ L. centrum „mijloc, centru” > fr. centri-, it. id., engl. id. > rom. centri-. □ ~fug (v. -fug), adj., care tinde să se depărteze de centru; ~pet (v. -pet), adj., care tinde să se apropie de centru.