celuială
8 definiții pentru celuială
celuiálă sf [At: HODOȘ, P. P. 217 / P: ~lu-ia~ / Pl: ~iéli / E: celui + -eală] (Reg) 1-4 Celuire (1-4).
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] – Celui + suf. -eală.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] – Celui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire; ademenire. – Din celui + suf. -eală.
celuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
celuiálă s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
CELUIÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
celuială s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink