ceaprăzuire

ceaprăzuí v [At: DA / P: ~zu-i / Pzi: ~ésc / E: ceapraz + -ui] A încovoia, după ascuțire, dinții ferăstrăului, pentru a realiza ceaprazul (8) Si: ceaprăzi.

ceaprăzuíre sf [At: DEX² / P: ~zu-i~ / Pl: ~ri / E: ceaprăzui] 1-2 Încovoiere a dinților ferăstrăului pentru a obține ceaprazul (8) Si: ceaprazire, ceaprazit¹, ceaprăzuit¹.

CEAPRĂZUÍ, ceaprăzuiesc, vb. IV. Tranz. A încovoia dinții fierăstrăului (1) pentru a realiza ceaprazul (2). – Ceapraz + suf. -ui.

CEAPRĂZUÍRE, ceaprăzuiri, s. f. Acțiunea de a ceaprăzui și rezultatul ei. – V. ceaprăzui.

CEAPRĂZUÍ, ceaprăzuiesc, vb. IV. Tranz. A încovoia dinții ferăstrăului (1) pentru a realiza ceaprazul (2). – Ceapraz + suf. -ui.

CEAPRĂZUÍRE, ceaprăzuiri, s. f. Acțiunea de a ceaprăzui și rezultatul ei. – V. ceaprăzui.

ceaprăzuí vb. (sil. cea-, zu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceaprăzuiésc

A CEAPRĂZUÍ ~iésc tranz. (dinții ferăstrăului) A înclina pentru a realiza rostul. /ceapraz + suf. ~ui