catalizare

cataliza vt [At: MARCOVICI, CH. 144 / Pzi: ~zéz / E: fr catalyser] A produce o cataliză.

catalizáre sf [At: DA ms / Pl: ~zắri / E: cataliza] Producere a unei catalize Si: catalizat¹.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Din fr. catalyser.

CATALIZÁRE, catalizări, s. f. Acțiunea de a cataliza și rezultatul ei. – V. cataliza.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Din fr. catalyser.

CATALIZÁRE, catalizări, s. f. Acțiunea de a cataliza și rezultatul ei. – V. cataliza.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A accelera sau a încetini o reacție chimică cu ajutorul unor catalizatori; a produce o cataliză.

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiunea prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, cu ajutorul unor catalizatori.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Fr. catalyser.

CATALIZÁRE, catalizări, s. f. Acțiunea de a cataliza și rezultatul ei.

catalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 catalizeáză

catalizáre s. f., g.-d. art. catalizắrii; pl. catalizắri

catalizá vb., ind. prez. 1 sg. catalizéz, 3 sg. și pl. catalizeáză

catalizáre s. f., g.-d. art. catalizării; pl. catalizări

CATALIZĂ NEGATÍVĂ s. v. anticataliză.

CATALIZÁ vb. I. tr. A produce o cataliză. [< fr. catalyser].

CATALIZÁRE s.f. Acțiunea de a cataliza și rezultatul ei. [< cataliza].

CATALIZÁ vb. tr. 1. a produce o cataliză. 2. (fig.; despre un fenomen, o persoană) a provoca o reacție prin simpla prezență sau prin intervenția sa. (< fr. catalyser)

A CATALIZÁ ~éz tranz. (reacții chimice) A supune unei catalize. /<fr. catalyser