caroserie

caroseríe sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr carrosserie] Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor.

CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul terestru așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul persoanelor, al mărfurilor sau pentru instalarea anumitor utilaje. – Din fr. carrosserie.

CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor. – Din fr. carrosserie.

CAROSÉRIE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și roților și amenajată anume pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor.

CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor. – Fr. carrosserie.

caroseríe s. f., art. carosería, g.-d. art. caroseríei; pl. caroseríi, art. caroseríile

caroseríe s. f., art. carosería, g.-d. art. caroseríei; pl. caroseríi, art. caroseríile

CAROSERÍE s.f. Construcție montată pe un vehicul, amenajată special pentru transportul oamenilor sau al materialelor. [Gen. -iei. / < fr. carrosserie].

CAROSERÍE s. f. construcția montată pe un vehicul, pentru transportul oamenilor, materialelor, mărfurilor. (< fr. carrosserie)

CAROSERÍE ~i f. Parte superioară a unui vehicul care servește la transportul oamenilor sau al încărcăturilor. Camion cu ~. [Art. caroseria; G.-D. caroseriei; Sil. -ri-e] /<fr. carrosserie

a îndoi (cuiva) caroseria / speteaza expr. a lovi (pe cineva) cu putere, a bate tare (pe cineva).

caroserie, caroserii s. f. corp, trup.