canonarh

canonárh sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: ngr ϰανονάρχης] Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe.

CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis.

CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis.

CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Ngr. kanonárhis.

canonárh s. m., pl. canonárhi

canonárh s. m., pl. canonárhi

CANONÁRH ~i m. Călugăr care orânduiește slujba în strană la mănăstirile și catedralele ortodoxe. /<ngr. kanonarhis

canonarh (Biz.) (< gr. ϰανονάρχης) sau protocanonarh (πρωτοϰανονάρχης), cântăreț care conducea cântarea canoanelor (2) și se îngrijea de tipic*.

canonárh, canonarhi s. m. 1. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei în m-rile și catedralele ortodoxe. 2. (Înv.) Primul psalt în bisericile mai mari (cântând mai ales canoanele). – Din gr. kanonarhis.