cangrena

cangrená vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ ează / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. țesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.

cangrénă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~/ Pl: ~ne / E: fr gangrène, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism.

gangrena v vz cangrena

gangrenă sf vz cangrenă

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe. [Var.: gangrénă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.

GANGRENÁ vb. I v. cangrena.

GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă.

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. [Var.: gangrénă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.

GANGRENÁ vb. I v. cangrena.

GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă.

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. Din cauza cangrenei, i s-a amputat piciorul, Fig. îngăduie-mi cangrena s-o tai din carne vie. MACEDONSKI, O. II 30. – Variantă: gangrénă (ANGHEL, PR. 94) s. f.

CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.

GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă.

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener.

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. [Var.: gangrénă s. f.] – Fr. gangrène (lat. lit. gangraena).

cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză

cangrénă s. f., g.-d. art. cangrénei; pl. cangréne

cangrená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangreneáză

cangrénă s. f., g.-d. art. cangrénei; pl. cangréne

CANGRENÁ vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un țesut care se ~.)

CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].

CANGRÉNĂ s.f. (Med.) Alterare (ireversibilă) a unei părți din țesuturile animale, care se întinde și duce la distrugerea lor. [Var. gangrenă s.f. / < it. cangrena, fr. gangrène < gr. gangraina – rană].

GANGRENÁ vb. I. v. cangrena.

GANGRÉNĂ s.f. v. cangrenă.

CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)

CANGRÉNĂ s. f. 1. distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. 2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupție. (< fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)

cangrénă (cangréne), s. f. – Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. – Var. gangrenă. Fr. gangrène. Oricît ar fi de incorectă, forma cu c- pare a fi înlocuit definitv forma etimologică, cu siguranță datorită unei apropieri instinctive cu cancer. – Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj.

A SE CANGRENÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener

CANGRÉNĂ ~e f. 1) Alterare a unui țesut din organism (ca urmare a unei infecții, a unui traumatism, a unor tulburări circulatorii etc.). 2) fig. Stare de descompunere morală, de corupție etc. [G.-D. cangrenei] /<fr. gangrene, lat. gangraena

cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.

cangrenă f. 1. nimicirea totală a vieții într’o parte a corpului: ea se întinde uneori repede și de aceea se taie membrul cangrenat; 2. fig. corupțiune morală.

*gangrénă f., pl. e (vgr. gággraina, d. gráo, graĭno, rod). Distrugerea completă a viețiĭ organice într’o parte moale, care distrugere amenință și restu corpuluĭ: gangrena e frecŭentă în spitalele militare de campanie. Bot. Boală care distruge scoarța și lemnu arborilor. Fig. Corupțiune: gangrena politică. – Fals cangrenă.

*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s’a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-.

CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi. (Un țesut care se ~.)

cangrenă Dicționarele noastre citează forma cangrenă ca o variantă lui gangrenă, fără nici o explicație (Scriban declară „falsă” forma cu c-). În RRLi., XII, p. 457, recenzînd БEP, am notat că la ϰaнгpeнeн ar fi trebuit să spună ceva și despre rom. cangrenă. Dar c- e mult mai răspîndit: prima atestare în franceză e cu c- (Dauzat-Mitterand-Dubois, s.v. gangrène), vezi cancrena, tc. kangren și în sfîrșit, cel mai important, gr. ϰάγγραινα. Cel puțin pentru limba noastră, dacă nu și pentru celelalte, originea trebuie văzută în limba greacă.

GANGRÉNĂ (CANGRÉNĂ) (< fr., it.) s. f. (MED.) Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe, datorită suprimării circulației arteriale (g. uscată) sau venoasă (g. umedă), de origine infecțioasă. Apare frecvent la extremitățile inferioare în cursul degerăturilor, bolilor obstructive ale artelor sau venelor etc. ◊ G. gazoasă = boală toxiinfecțioasă gravă, datorată pătrunderii și dezvoltării în organism a unor microbi anaerobi (Clostridium perfringens sau aedematiens, Vibrionum septicum) și caracterizată prin edem local, stare septică etc.