canelură

canelúră sf [At: MON. IST. I, 110 / Pl: ~ri, (înv) ~ re / E: fr canelure] 1-2 Șanț îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc. 3 Șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese Si: nut. 4 Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore.

CANELÚRĂ, caneluri, s. f. 1. Șanț ornamental săpat de-a lungul fusului unei coloane, al unui pilastru etc.; șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la asamblarea cu alte piese; nut (1). 2. Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Din fr. cannelure.

CANELÚRĂ, caneluri, s. f. 1. Șanț îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese; nut (1). 2. Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Din fr. cannelure.

CANELÚRĂ, caneluri, s. f. Șanț îngust care brăzdează vertical sau (uneori) elicoidal corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; șanț longitudinal, oblic sau circular pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese.

CANELÚRĂ, caneluri, s. f. Șanț îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese. ♦ Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Fr. cannelure.

canelúră s. f., g.-d. art. canelúrii; pl. canelúri

canelúră s. f., g.-d. art. canelúrii; pl. canelúri

CANELÚRĂ s. (TEHN.) nut, renură. (~ pentru asamblarea unor piese.)

CANELÚRĂ s.f. Șanț îngust care brăzdează vertical o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafața vaselor. ♦ (Tehn.) Șanț puțin adânc, săpat în lungul unei piese; renură. ♦ Dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori. [< fr. cannelure].

CANELÚRĂ s. f. 1. șant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafața vaselor. 2. (tehn.) șant puțin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut. 3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori. (< fr. cannelure)

CANELÚRĂ ~i f. 1) arhit. Adâncitură îngustată, făcută pe corpul unor obiecte (coloane, vase etc.) în scopuri decorative. 2) tehn. Șanț pe suprafața unei piese, care servește la îmbucarea acesteia cu altă piesă; nut. 3) Dungă longitudinală pe tulpina unui copac. [G.-D. canelurii] /<fr. cannelure

canelură f. Arhit. trăsură longitudinală semicilindrică: canelurele unei coloane.

*canelúră f., pl. ĭ (fr. cannelure, d. cannelle, canelă). Șănțulețe paralele pe un stîlp, în ăuntru uneĭ țevĭ (ghinturĭ) ș. a.

CANELURĂ s. (TEHN.) nut, renură. (~ pentru asamblarea unor piese.)

caneluri de eroziune (pl.), (engl.= flute casts) urme lăsate de un curent acvatic în patul său lutitic. C.e. sunt depresiuni erozionale asimetrice, mai adânci spre direcția din care curge curentul și cu vârful în formă de U sau V îndreptat în acest sens; se conservă frecvent sub formă de mulaje în baza stratelor de gresii din formațiunile de fliș și molasă și se utilizează la reconstituirea direcțiilor de paleocurent. Sin. flute marks. V. și mecanoglife.