camarad

camarád, ~ă smf [At: MACEDONSKI, O. III, 112/ Pl: ~azi, ~e / E: fr camarade] 1-4 Tovarăș, coleg de arme, de școală, de muncă etc. 5 (Pex) Prieten.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. (Folosit mai ales în vechea armată) Prieten, coleg. Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78. Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45. Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schimbat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade.

camarád s. m., pl. camarázi

camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde

camarád s. m., pl. camarázi

camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde

CAMARÁD s. tovarăș, (reg., mai ales în Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~zi de arme, de drum.)

CAMARÁD s. v. coleg.

CAMARÁD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră].

CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada)

camarád (camarázi), s. m. – Tovarăș, prieten. Fr. camarade. – Der. camaraderesc, adj.; camaraderește, adv.; camaraderie, s. f.

CAMARÁD ~dă (~zi, ~de) m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii. /<fr. camarade

camarad m. cel ce duce cu altul acelaș fel de vieață sau de ocupațiune: camarad de școală.

*camarád m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cámara, cameră). Coleg, tovarăș (maĭ ales în armată). V. singhel.

camarad s. v. COLEG.

CAMARAD s. tovarăș, (reg., mai ales in Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~ de arme, de drum.)