cabotaj

cabotáj sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 746, 1/5 / Pl: ~e / E: fr cabotage] 1 Navigație comercială de-a lungul coastei. 2 Transport naval de mărfuri între porturi apropiate.

CABOTÁJ, cabotaje, s. n. Navigație comercială de-a lungul coastei; transport naval de mărfuri între porturi apropiate. – Din fr. cabotage.

CABOTÁJ, cabotaje, s. n. Navigație comercială de-a lungul coastei; transport naval de mărfuri între porturi apropiate. – Din fr. cabotage.

CABOTÁJ s. n. Navigație la distanță mică de-a lungul coastei.

CABOTÁJ s. n. Navigație la distanță mică de-a lungul coastei (între porturile aceleiași țări). – Fr. cabotage.

cabotáj s. n., pl. cabotáje

cabotáj s. n., pl. cabotáje

CABOTÁJ s.n. Navigație de-a lungul coastei de la un port la altul. [< fr. cabotage].

CABOTÁJ s. n. navigație maritimă de-a lungul coastei între localități apropiate. (< fr. cabotage)

CABOTÁJ ~e n. nav. Navigație comercială de-a lungul coastei mărilor, între porturi apropiate. /<fr. cabotage

*cabotágiŭ și (ob.) -áj n., pl. e (fr. cabotage, d. caboter, a face cabotaj, d. sp. cabo, cap, promontoriŭ; it. cabotaggio). Navigațiune comercială pe lîngă coaste orĭ de la cap la cap, foarte obișnuită în ainte de invențiunea busoleĭ.