cabală

cabálă sf [At: GHICA, S. 148 / Pl: ~le / E: fr cabale, ger Kabale] 1 Interpretare ebraică, ezoterică și simbolică a Vechiului Testament. 2 Doctrină bazată pe această interpretare. 3 Uneltire.

CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Tradiție religioasă ebraică, bazată pe interpretarea ezoterică și simbolică a Vechiului Testament; știință ocultă de a comunica cu lumea exterioară. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.

CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Interpretare ebraică ezoterică și simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.

CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Doctrină mistică-religioasă ebraică, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Uneltire, intrigă (în care sînt amestecați mai mulți). Dorința mea a fost totdeauna de a vedea pe acei care-și iubesc țara legați între dînșii printr-o comunitate de idei și de principii, iar nu prin... cabale. GHICA, S. 148.

CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Doctrină mistico-religioasă ebraică, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Fr. cabale.

cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále

cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále

CABÁLĂ s. v. complot, conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire.

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție].

CABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație. (< fr. cabale, germ. Kabale)

CABÁLĂ ~e f. 1) (în evul mediu) Doctrină iudaică constând în interpretarea mistico-alegorică a Vechiului Testament. 2) fig. Acțiune reprobabilă uneltită pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici ceva; intrigă; uneltire. /<fr. cabale, germ. Kabale

cabală f. 1. tradițiune ebraică despre interpretarea mistică și alegorică a Vechiului Testament; 2. pretinsă știință de a comunica cu spiritele; 3. complot; 4. cei ce complotează.

*cabálă f., pl. e (fr. cabale, it. cábala, d. ebr. kabbalas, tradițiune). La Jidanĭ, interpretarea mistică a vechĭuluĭ testament. Pretinsă știință de a comunica cu spiritele morților. Intrigă, complot. În Francia, trupă de oamenĭ tocmițĭ să aplaude o piesă în teatru.

cabală s. v. COMPLOT. CONJURAȚIE. CONSPIRAȚIE. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. UNELTIRE.

CABBALA (sau KABBALA) 1. Ansamblu de tradiții iudaice relative la interpretarea ezoterică a Vechiului Testament. 2. Știință secretă despre modul în care, cu ajutorul simbolurilor (litere, cifre), se poate intra în relație cu lumea spiritelor.

KABBALA v. cabala.

KABBALA v. cabala.