bărdăhan

bărdăhán sn vz burduhan

burduhán sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~ dizán] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire.

BĂRDĂHÁN s. v. deșert, flămânzare.

bărdăhan n. V. burduhan.

burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

bărdăhán V. burduhan.

bărdăhan s. v. DEȘERT. FLĂMÎNZARE.