bărat

bărát¹ sm [At: ODOBESCU, S. I, 101 / V: bar- / Pl: ~ați / E: mg barat] (Înv) Preot catolic.

bărát² sn vz berat

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

BĂRÁT, bărați, s. m. (învechit) Preot catolic. Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.

bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți

bărát (călugăr) s. m., pl. băráți

bărat m. preot catolic: ascultă cântările latinești ale băratului OD. [Ung. BÁRAT = slav. BRATŬ, frate].

bărát V. barat.