bălăngănitor

bălăngănitor, ~oare a [At: MACEDONSKI, O. III, 100 / Pl: ~i, ~oare / E: bălăngăni + -tor] 1-3 Bălăngănit² (1-3). 4-6 Care (se) bălăngănește (1-3). 7 Bălăbănit². 8 Legănat².

BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește, care sună; sonor. Clopotele bisericii... își alinau prelungirile bălăngănitoare. MACEDONSKI, O. III 100.

BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. – Din bălăngăni + suf. -(i)tor.

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitór adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre