băjenări

băjenărí vi [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / V: băjin-, (rar) bejin-, (înv) beji-, (reg) bejăn- / Pzi: ~resc / E: băjenar + -i] 1-3 (Îrg; d. oameni sau colectivități umane) A-și părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) a se băjeni (1-3). 4 (Rar) A emigra.

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

BĂJENĂRÍ, băjenîresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și arhaizant) A băjeni. Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163. (în forma bejănări) După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orîșeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. – Variantă: bejănări vb. IV.

BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și arh.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

BEJĂNĂRÍ vb. IV. v. băjenări.

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. băjenăreáscă

BĂJENĂRÍ vb. v. fugi, pribegi, refugia.

bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.

băjenări vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA.