băcănit

băcăní2 vi vz a bocăni

băcăní1 [At: HEM 2816 / Pzi: ~nesc / E: băcan1] (Înv) 1 vt A vopsi cu băcan2. 2 vr A se farda. 3 vt (Psr) A însemna oile cu vopsea.

băcănit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băcăni] (îvr) 1 Băcănire (1). 2 Fardare. 3 Băcănire (3).

băcănit4, ~ă a vz bocănit2

băcănít2 sn vz bocănit1

băcănit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băcăni] 1 Care a fost vopsit cu băcan2. 2 Fardat. 3 (Psr; d. oi) Care a fost însemnat cu vopsea.

BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan2 (2). – Din băcan2.

BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan1 (2). – Din băcan1.

BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi, a roși cu băcan. ♦ Refl. (Despre femei, ironic) A-și drege fața cu suliman roșu, a-și da cu roșu pe față. Ca o paparudă se băcănește cu roșu pe obraz. STANCU, D. 168.

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băcăneáscă

băcănì v. a se drege cu băcan, a-și da cu roșu pe față (de femei).

băcănésc v. tr. (d. băcan 2). Munt. Colorez cu băcan: a băcăni oŭăle.