bârdan

bârdán sn [At: NEGRUZZI, ap. CADE / V: băr- / Pl: ~e / E: nct] 1 Burtă (la om). 2 Stomacul vitelor. 3 (Prt) Burtă mare. 4 (Fig) Umflătură. 5 (Spc) Partea cea mai umflată a unei oale. 6 Partea cea mai umflată la scripcă sau cobză. 7 „Burta” năpătcii (de prins pește). 8 (Înv) Piele din stomacul vitelor, care se punea la țară în loc de geamuri.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec.

BÎRDÁN, bîrdane, s. n. (Regional) Stomac de vită (sau, ironic, de om); burduhan. – Variantă: bărdán s. n.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Stomac de vită; burduhan.

BÂRDÁN s. v. abdomen, burduhan, burtă, pântece, stomac.

bîrdán n., pl e și urĭ (met. din tirban). Mold. Iron. Pîntece mare. Zidu face bîrdan, se abate din linia perpendiculară cu mijlocu și poate pricinuĭ căderea. Zmeu (adică sfoara zmeuluĭ) face bîrdan, sfoara zmeuluĭ nu e bine întinsă fiindcă vîntu e slab.

bîrdan s. v. ABDOMEN. BURDUHAN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC.