butucos

butucos, ~oasă a [At: VLAHUȚĂ, ap. TGRG / Pl: ~oși, ~ oase / E: butuc+ -os] (Rar) Butucănos.

BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. Degetele butucoase și încărcate cu două inele proaste. DUNĂREANU, CH. 216. Cumpăna... lot se mai ținea pe crăcana unei furci butucoase. VLAHUȚĂ, N. 122.

BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Din butuc + suf. -os.

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucós adj. m., pl. butucóși; f. sg. butucoásă, pl. butucoáse

BUTUCÓS adj. v. butucănos, grosolan, necioplit.

butucos a. greu sau mare ca un butuc: picior butucos.

butucos adj. v. BUTUCĂNOS. GROSOLAN. NECIOPLIT.