butar

butár sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: bute + -ar] (Îrg) 1 Dogar de buți Si: butnar. 2 (Rar) Persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță.

BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

BUTÁR, butari, s. m. (Munt., rar) Persoană care are în seamă buțile într-o pivniță. Pivnicerii și butarii se coborîră sub boltă. ODOBESCU, S. I 83.

BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care are în seamă buțile cu vin într-o pivniță. – Din bute + suf. -ar.

butár (înv., reg.) s. m., pl. butári

butár s. m., pl. butári

BUTÁR s. v. dogar.

butar m. cel ce face sau vinde buți, dogar.

butár m. (d. bute). Munt. Rar. Îngrijitoru butoaĭelor uneĭ curțĭ boĭereștĭ. (Od.) Dogar.

butar s. v. DOGAR.