bulimie

bulimíe sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr boulimie] Stare patologică manifestată prin foame.

BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. – Din fr. boulimie.

BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. – Din fr. boulimie.

bulimíe s. f., art. bulimía, g.-d. art. bulimíi, art. bulimíei

bulimíe s. f., art. bulimía, g.-d. bulimíi, art. bulimíei

BULIMÍE s. (MED.) hiperorexie.

BULIMÍE s.f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă; hiperorexie; poliorexie. [Gen. -iei. / < fr. boulimie, cf. gr. boulimia].

BULIMÍE s. f. 1. foame patologică excesivă; adefagie, hiperorexie. 2. (fig.) foame de cărți, de filme etc. (< fr. boulimie)

BULIMÍE f. Stare patologică manifestată prin senzație de foame exagerată. [Art. bulimia; G.-D. bulimiei; Sil. -mi-e] /<fr. boulimie

bulimie f. Med. foame nesățioasă.

bulimíe f. (vgr. bulimia, d. bûs, boŭ și limia, foame). Med. Mare foame.

BULIMIE s. (MED.) hiperorexie.