bujeniță

bújeniță sf [At: ALECSANDRI, T. 1768 / Pl: ~țe / E: ucr бyжeницa] (Reg) Carne afumată.

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

BÚJENIȚĂ s. f. (Mold.) Pastramă de vînat (de căprioară, de iepure etc.). Toți mestecau în jurul unei mesuțe bujeniță rece de căprioară. SADOVEANU, O. I 123.

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Pastramă (de vânat). – Ucr. buženycja.

bújeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bújeniță s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bujeníță (bújenițe), s. f. – Carne afumată. Rut. buženicija (DAR; Scriban), de unde și mag. buzsenyica. Se folosește în Mold.

BÚJENIȚĂ ~e f. pop. Mușchi (de căprioară sau de iepure) afumat. /<ucr. buženica

bujeniță f. Mold. mușchiu de căprioară afumat: bujeniță de mușchi svântați AL. [Rut. BUJENIȚA].