broscăresc

broscărésc, -eáscă a [At: DEX² / Pl: ~ești / E: broască + -ăresc] (Rar) 1-4 Broștesc (1-4).

BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor, de broaște; broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

BROSCĂRESC, -EASCĂ, broscărești, adj. (Rar) Broștesc. Apa rămîne însă pe vale, formînd multe locuri de adăpost pentru neamul broscăresc. SLAVICI, O. I 55.

BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor, de broaște. – Din broscărie + suf. -esc.

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscărésc adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

BROSCĂRÉSC adj. broștesc. (Neamul ~.)

BROSCĂRESC adj. broștesc. (Neamul ~.)