brehnace

brehnáce sf [At: BIBLIA (1688), 369, 2 / V: ~hana ~, -hăn~, ~ naie, ~ nice / E: cf brehni] (Bot; reg) Uliu.

brehnáce s.f. (înv.) un fel de uliu; erete.

brehnáce f., pl. ăcĭ (d. brehnesc). Un fel de ulĭ. – În Bz. -ácă, pl. -ace și ăcĭ. În biblia d. 1688 pl. -ace. Deci sing. -acă. Și -íce.