boulean

bouleán sm [At: ȚICHINDEAL, F. 187 / Pl: ~eni / E: bou + -ulean] 1 (Dezmierdător) Bou drag. 2 (Îs) ~ ul lui Dumnezeu Boul lui Dumnezeu. 3 (Orn; îc) -de-baltă Bâtlan (de stuh) (Ardea ciuciea). 4 (Iht) Haut.

BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean.

BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean.

BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou. În ogradă intrase... un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 191. În colț, la marginea poienii, Era un car cu oiștea-ntoarsă Și-n jug, alături, boulenii. GOGA, C. P. 22. Boulenii treji, Duman și Joian, stau cuminți, cu gîturile întinse, așteptînd jugul. GÎRLEANU, L. 37. – Pronunțat: bo-u-.

BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou.

bouleán (bo-u-) s. m., pl. bouléni

bouleán s. m., pl. bouléni

BOULEÁN s. (pop.) boușor, bouț.

BOULEÁN s. v. avat.

boulean m. 1. bou tânăr; 2. alt nume dat avatului (a cărui dimensiune în apele noastre trece peste 69 cm.).

bouleán (vest) și boureán (est) m., pl. enĭ (d. boŭ, cu sufixu -lean, ca în cărulean, car mic [Maram.], și infl. de bour). Fam. Boŭ mic, boŭ drăgălaș.

BOULEAN s. (pop.) boușor, bouț.

boulean s. v. AVAT.