bornat

borna vt [At: DN2 / Pzi: ~ néz / E: fr borner] A pune borne (1).

bornát, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~ te / E: borna] Cu borne.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1). – Fr. borner.

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. și pl. borneáză

BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].

BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)

A BORNÁ ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner