bonapartist

bonapartíst, ~ă [At: DN2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr bonapartiste] 1 a Care aparține bonapartismului (1). 2 a Referitor la bonapartism (1). 3 smf Adept al bonapartismului (1).

BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; f. sg. bonapartístă, pl. bonapartíste

BONAPARTÍST, -Ă adj. Referitor la bonapartism, propriu bonapartismului. // s.m. și f. Adept al bonapartismului. [< fr. bonapartiste].

BONAPARTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bonapartismului. (< fr. bonapartiste)

BONAPARTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de bonapartism; propriu bonapartismului. /<fr. bonapartiste

BONAPARTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al bonapartismului. /<fr. bonapartiste

*bonapartíst, -ă s. Partizan al familiiĭ Bonaparte (Napoleon).