bolozan

bolozán sn [At: (a. 1693) HEM II, A. VI / V: (îvr) -oro-, buraz- / Pl: ~e, -ale / E: nct] (Înv) Luntre mare Cf caic, șaică.

bolozán (-ne), s. n. – Navă, corabie. Origine necunoscută. Șeineanu, II, 57, îl derivă din tc. bolozan; însă cuvîntul nu apare în dicționarele turcești, cf. Loebel 237 și DAR. Cuvînt rar, înv. Cf. sb. bolozan „trompetă”.

bolozán, bolozáne, s.n. (reg., înv.) luntre mare, caíc.

bolozà f. un fel de luntre mare: șapte bolozale și șapte sandale POP. [Vechiu-rom. bolozan = turc. BOLOZAN].

bolozá și bolozán n., pl. e (turc. bolozan, sîrb. bolozan, id. Șăin.). Un fel de luntre mare. V. sandal 3.