bolnăvi

bolnăví vr [At: DA ms / Pzi: ~vesc / E: bolnav] (Pop) A se îmbolnăvi.

BOLNĂVÍ, bolnăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi. – Din bolnav.

BOLNĂVÍ, bolnăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi. – Din bolnav.

BOLNĂVÍ vb. IV v. îmbolnăvi.

ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. A deveni bolnav, a cădea bolnav. Într-o primăvară rece, Elvira se îmbolnăvi de piept și se stinse în scurt. SADOVEANU, O. I 433. Cînd o văd îngălbinesc! Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. COȘBUC, P. I 118. Pare că te văd iar c-ai să te îmbolnăvești. ALECSANDRI, T. I 175. ◊ Tranz. Boalele... năvălea Și-l îmbolnăvea. ȘEZ. IV 156. – Variantă: bolnăví (STANCU, D. 79, SADOVEANU, D. P. 78) vb. IV.

BOLNĂVÍ vb. IV. v. îmbolnăvi.

bolnăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolnăvésc, imperf. 3 sg. bolnăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. bolnăveáscă

BOLNĂVÍ vb. v. îmbolnăvi.

bolnăvì v. 1. a face bolnav; 2. a cădea la pat.

bolnăvésc V. îmbolnăvesc.

îmbolnăvésc v. tr. Fac bolnav. V. refl. Devin bolnav. – În nord boln-.

bolnăvi vb. v. ÎMBOLNĂVI.