bleașc

7 definiții pentru bleașc

bleașc i [At: DEX2 / E: fo] (Și repetat) Cuvânt care imită zgomotul mersului prin băltoace.

BLEAȘC interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.

BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.

BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când merge prin băltoace. – Onomatopee.

bleașc (rar) interj.

bleáșc interj.

BLEÁȘC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul umbletului prin băltoace) Fleașc. /Onomat.