bizantinizare

bizantinizá vtfr [At: ODOBESCU, S. III, 571 / Pzi: ~zez / E: nct] 1-2 A căpăta caracterele bizantinismului (1).

bizantinizá vb., ind. prez. 1 sg. bizantinizéz, 3 sg. și pl. bizantinizeáză

bizantinizáre s. f., g.-d. art. bizantinizării

BIZANTINIZÁ vb. I. tr. 1. A imita arta bizantină. 2. A recurge la subtilități și pedanterii în purtare. ♦ A da un caracter bizantin. [< cf. it. bizantineggiare].

BIZANTINIZÁRE s.f. Acțiunea de a bizantiniza. [< bizantiniza].

BIZANTINIZÁ vb. tr. 1. a imita arta bizantină. 2. a recurge la subtilități și pedanterii în purtare. (< bizantin + -iza)