biostazie

biostazíe sf [At: DEX2 / P: bi-o-sta-zi-e / Pl: ~ii / E: fr biostasie] (Glg) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în prezența unei pături permanente de vegetație.

BIOSTAZÍE s. f. (Geol.) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în condițiile existenței unei pături permanente de vegetație. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biostasie.

BIOSTAZÍE s. f. (Geol.) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în condițiile existenței unei pături permanente de vegetație. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biostasie.

biostázie s. f. (sil. bi-o-sta-zi-e), g.-d. art. biostáziei

BIOSTAZÍE s. f. fază de stabilitate în evoluția reliefului, în care absența eroziunii este determinată de o pătură vegetală. (< fr. biostasie)