bijutier

bijutiér sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr bijoutier] 1-2 Persoană care face sau vinde bijuterii Si: giuvaergiu.

BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er] – Din fr. bijoutier.

BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Din fr. bijoutier.

BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. – Pronunțat: -ti-er.

BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Fr. bijoutier.

bijutiér (-ti-er) s. m., pl. bijutiéri

bijutiér s. m. (sil. -ti-er), pl. bijutiéri

BIJUTIÉR s. giuvaiergiu, (reg.) argintar.

BIJUTIÉR s.m. Giuvaergiu. [Pron. -ti-er. / < fr. bijoutier].

BIJUTIÉR s. m. cel care execută sau vinde bijuterii; giuvaergiu. (< fr. bijoutier)

BIJUTIÉR ~i m. 1) Lucrător specializat în confecționarea bijuteriilor; giuvaiergiu. 2) Vânzător de bijuterii; giuvaiergiu. [Sil. -ti-er] /<fr. bijoutier

bijutier m. giuvaergiu.

*bijutiér m. (fr. bijoutier). Gĭuvaĭergiŭ.

BIJUTIER s. giuvaergiu, (reg.) argintar.