bicheresc
bicherésc, -eáscă a [At: ZEITSCHRIFT XVII, 392 / Pl: ~ești / E: bicher + -esc] (Trs; Ban) 1 Specific bicherului (1). 2 Care se referă la bicher (1). 3 Care aparține bicherului (1). 4 Care provine de la bicher (1).
bicherí [At: ȘEZ. II, 149 / V: (reg) -chiri / Pzi: ~resc / E: bicher] 1 vi (Trs; Ban) A se ține de chefuri și ștrengării. 2 vi (Reg) A tâlhări. 3 vt (Mol) A face un lucru cu migală Cf băciui, migăli, mocăi.
bicherí, bicherésc, vb. IV (reg.) 1. a chefui, a se ține de petreceri, ștrengării. 2. a fura, a tâlhări. 3. a migăli, a lucra încet.