beșamel

beșamél sn [At: DN3 / V: bechamel / E: fr béchamel] Sos alb făcut cu smântână.

beșicos, ~oasă a, sf vz bășicos

beșamél s. n.

BEȘAMÉL s.n. Sos alb făcut cu smântână. [< fr. béchamel, cf. Bechamel – economist francez].

BEȘAMÉL s. n. sos alb făcut cu smântână. (< fr. béchamel)

BEȘAMEL s.n. Sos alb preparat pe bază de rântaș, stins și fiert cu lapte, asezonat cu sare, piper alb și nucșoară rasă; sos de bază pentru multe sosuri derivate.