beseadă

beseádă sf [At: PSALT. SCH. 340 / V: -sadă, băsadă / Pl: ~de, (înv) -săzi / E: vsl вeceгa, mg beszéd] 1 (Trs) Vorbă. 2 (Trs) Convorbire. 3 (Reg) Anecdotă. 4 (Reg) Ghicitoare.

BESEÁDĂ s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.

beseádă f. pl. ede (vsl. besĭeda, de unde și ung. beszéd a.î.). Vechĭ. Rar azĭ. Convorbire. – Și băsadă, pl. ade și azĭ (Maram.). Și besédie (Olt.), palavră (NPl. Ceaur, 117).

beseadă s. v. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.