berberis

DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĭ, dracije „mărăcine”.

drácilă s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácile

DRÁCILĂ s. (BOT.; Berberis vulgaris) (reg.) agriș-roșu, lemn-galben, măcriș-păsăresc, măcriș-spinos.

DRÁCILĂ s. v. holeră.

DRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe roșii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. drați, dracije).

DRÁCILĂ ~e f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe roșii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drați, dracije

BERBERIS L., BERBERIS, DRACILA, fam. Berberidaceae. Gen cu cca 280 specii, originare din Asia și America de S; arbuști înalți de 20-400 cm, cu ramuri de obicei spinoase. Frunze simple, alterne sau în fascicule, lucioase, căzătoare sau semi- persistente, care devin roșii-cărămizii toamna. Flori galbene, hermafrodite, complete (pe tip 6), dispuse în raceme sau capitule pe ramurile anului precedent. Fructe bace, roșii sau roșu-corai, de formă ovoidală (cca 12 mm lungime); se maturizează prin sept. și persistă pe plante pînă spre sfîrșitul sezonului de iarnă, prelungind astfel efectul decorativ.

Berberis aristata DC. Arbust tufos, 2-3 m înălțime. Frunze semipersistente, cu ghimpi, toamna roșii-arămii. înflorește primăvara. Flori galbene, dispuse în grupe pendente, fruct bacă albastră-purpurie, cu 1 sau mai multe semințe.

Berberis darwinii Hook. Arbust, 1-3 m înălțime. Frunze mici, lucioase. înflorește primăvara, mai-iun. Flori galbene-oranj, dispuse în ciorchini mari. Fructe (apar vara) albastre cu reflexe mov, dispuse în ciorchini. Unul dintre cei mai valoroși arbuști ornamentali de primăvară.

Berberis julianae Schneid. Specie înaltă de 1-3 m, cu spini lungi de cca 3 cm. Frunze de cca 7 cm lungime, lucioase, persistente, coriacee. înflorește primăvara. Flori (galbene) dispuse în raceme.

Berberis thunbergii DC. Specie cu flori (apar pe lujerii din anul anterior) galbene, solitare- sau în fascicule de cîte 2-5. Înflorește primăvara. Arbust tufos (1,5-2,0 m înălțime), spinos (spini simpli, lungi de cca 1,6-1,8 mm). Frunze (cca 1,5-2,5 cm lungime) cu margini întregi, rotunjite în partea superioară, îngustate treptat spre pețiol, verzi vara, devin arămii toamna, glauscente pe partea inferioară. Fruct, bacă roșie, strălucitoare (Pl. 12, fig. 70).

Berberis vulgaris L. Specie care înflorește primăvara. Flori (6 petale, 6 sepale, 6 stamine) mici, galbene, cu miros neplăcut, dispuse în raceme pendente. Frunze (cca 4 cm lungime) obovate, fin-dințate, glabre, pețiolate, așezate în fascicule. Arbust (cca 3 m înălțime) cu ramuri erecte, spinoase (spini trifurcați, 2 cm lungime). Fructe, bace ovoide de culoare roșie, pendente și persistente pe plantă pînă iarna tîrziu. Scoarță cenușie și lemn galben (Pl. 12, fig. 71).

Berberis x lologensis Sandwith. Hibrid rezultat din B. darwinii și B. linearifolia. Înflorește primăvara. Flori dispuse în ciorchini mari, de culoare galben-oranj, cu calități superioare față de părinți.

Berberis x stenophylla Lindl. (B. darwinii x B. empetrifolia). Arbust hibrid (peste cca 1,6 m înălțime) cu ramuri pendente și frunze persistente. Flori galben-oranj-pal. Înflorește primăvara.