belicos

belicos, ~oasă a [At: RALEA, E. O. 186 / Pl: ~oși, ~oase / E: lat. bellicosus] (Liv) 1 Războinic. 2 Amenințător.

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. (Livr.) Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. (Peiorativ, ironic) Care are o atitudine amenințătoare, care este gata de război, agresiv.

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Războinic, agresiv. – Lat. lit. bellicosus.

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicós adj. m., pl. belicóși; f. sg. belicoásă, pl. belicoáse

BELICÓS adj. v. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, militarist, nestăpânit, provocator, războinic, violent.

Belicos ≠ pacific, pașnic

BELICÓS, -OÁSĂ adj. (Peior.) Războinic, agresiv; amenințător. [< lat. bellicosus, cf. it. bellicoso].

BELICÓS, -OÁSĂ adj. războinic, agresiv; amenințător. (< lat. bellicosus, fr. belliqueux)

belicos a. și m. cui îi place răsboiu, curagios, răsboinic: vestit prin multe fapte belicoase BĂLC.

*belicós, -oásă adj. (lat. bellicosus). Iubitor de războĭ, războĭnic: popor belicos. Adv. A vorbi belicos.

belicos adj. v. AGRESIV. BĂTĂIOS. BRUTAL. COLERIC. DUR. IMPULSIV. IUTE. MILITARIST. NESTĂPÎNIT. PROVOCATOR. RĂZBOINIC. VIOLENT.