batic

batíc¹ sn [At: LTR / Pl: ~uri/ E: ger Batic] 1 Țesătură subțire imprimată în culori. 2 Basma subțire și colorată.

batíc² sn vz embatic

bâtíc sm [At: PAMFILE, J. I, 384 / Pl: ~ici / E: bât + -ic] 1-2 (Șhp) Bunic (drag).

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură imprimată în culori după o metodă originară din lava. 2. Basma colorată. Avea pe cap un batic de mătase.

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură imprimată în culori. 2. Basma colorată. – Fr. batik.

batíc s. n., pl. batícuri

batíc s. n., pl. batícuri

BATÍC s. băsmăluță, (rar) fișiu. (Purta un ~ la gât.)

BĂȚÍC s. v. baschie, ciochie.

BATÍC s.n. 1. Țesătură colorată și imprimată după un procedeu din Djawa. 2. Basma colorată. [Pl. -uri, -ce. / < fr. batik].

BATÍC s. n. 1. țesătură colorată și imprimată. 2. basma. (< fr. batik)

BATÍC ~uri n. 1) Bucată de țesătură (uni sau pestrițată) având forma pătrată sau triunghiulară și folosită, mai ales de femei, pentru a-și acoperi capul; basma. 2) Țesătură colorată și imprimată după un procedeu special. /<fr. batik

bâtíc, bâtíci, s.m. (reg.) bunic, bunicuț.

batic n. 1. procedeu oriental de a decora stofe, piei, etc.; 2. stofă astfel decorată. [Vorbă de baștină malaeză].

bățic n. cioaca dogarului. [Cf. băț].

*batíc n., pl. urĭ (fr. batik, germ. battik, cuv. din ins. Sonde). Un fel de a desemna pe pînză (maĭ ales pe matasă) ungînd cu ceară locurile ca trebuĭe să rămînă nevăpsite și topind apoi ceara în apa fierbinte. V. încondeĭez, încrestez.

BATIC s. băsmăluță, (rar) fișiu. (Purta un ~ la gât.)

bățic s. v. BAȘCHIE. CIOCHIE.

-BATIC „de adîncime, adînc”. ◊ gr. bathos „adînc, profund” > fr. -bathique, engl. -batic, germ. -bathisch > rom. -batic.