bancagiu

bancagíu s. m. Persoană care face bancuri ◊ „Se pare că și-au luat zborul și realitățile lor purtătoare, anume pontoșii, bancagiii, oamenii-banc, vectorii așa zisului haz de necaz.” D. 136/95 p. 7 (din banc + -agiu)

bancagiu, bancagii, s. m. persoană care spune întruna glume spre amuzamentul anturajului său.