balans

baláns sn [At: BACOVIA, O. 16 / Pl: ~uri / E: balansa] 1-2 Mișcare de legănare (sau oscilatorie) a unui obiect Si: balansare (1-2), pendulare. 3 (Îs) -ui culorilor Reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. 4 (Îs) – stereofonic Reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor.

BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

BALÁNS, balansuri, s. n. (Mai ales la sg.) Mișcare oscilatorie, de pendulare; balansare, oscilare, legănare.

BALÁNS, balansuri, s. n. Mișcare oscilatorie, de pendulare; legănare. – Postverbal al lui balansa.

baláns s. n., pl. balánsuri

baláns s. n., pl. balánsuri

BALÁNS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.

BALÁNS s.n. Oscilație; mișcare de oscilație, de pendulare. [Pl. -suri. / < fr. balance].

BALÁNS s. n. mișcare de oscilație; balansare. (după fr. balancement)

BALÁNS ~uri n. Mișcare oscilatorie; oscilație; pendulare; legănare. /v. a balansa

BALANS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.

BALANS mișcări oscilatorii executate de o aeronavă cauzate de bruscarea comenzilor sau de modificarea condițiilor meteorologice. Balansul se poate produce în sens longitudinal – tangaj, în sens transversal – ruliu sau sub efectul combinat al celor două componente principale.