bâtuț

bătúț sn [At: CĂTANĂ, P. III, 6 / Pl: ~e / E: bât + -uț] 1-2 (Reg; șhp) Bâtuță (1-2).

BÂTÚȚ s. v. bețigaș, bețișor.

bîtuț s. v. BEȚIGAȘ. BEȚIȘOR.