axa

ax² sn [At: DN³ / V: axă sf / Pl: ~e și ~uri / E: fr axe] 1 Organ de mașină care susține diferite fusuri care se rotesc Si: osie. 2 (Îs) ~ cerebrospinal Ansamblu anatomic și funcțional format din creier și din măduva spinării.

ax¹ sn vz axă¹

axá [At: BOGZA, ap. DA ms / Pzi: axez / E: axă] 1 vt A aduce o piesă cilindrică în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată. 2 vt A centra. 3 vt A construi un obiect în jurul unei axe date. 4-5 vtr (Fig) A (se) orienta către atingerea unui scop. 6-7 vtr (Fig) A (se) desfășura într-un anumit sens. 8-9 vtr (Fig) A (se) concentra în jurul a ceva. 10-11 vtr (Fig) A (se) susține pe baza unei anumite situații, combinații etc. 12-13 vtr (Fig) A (se) conforma cu ceva.

áxă² sf vz ax²

áxă¹ sf At: LTR² 250 / V: ax sn / Pl: axe / E: fr axe] 1 Dreaptă orientată într-un anumit sens. 2 (Îs) Axa numerelor Dreaptă prevăzută cu un punct de origine, de la care se continuă imaginar spre + și -infinit, pe ea găsindu-și locul toate numerele. 3 Dreaptă imaginară sau reală, care trece prin centrul unui corp și în jurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. 4 Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc. 5 (Îs) Axa lumii Prelungire a dreptei imaginare care unește polii pământului până la intersecția cu sfera cerească. 6 Linie dreaptă care delimitează părțile simetrice ale unei figuri plane sau în spațiu. 7 (Îs) Axa unei piramide Dreaptă care unește vârful și mijlocul bazei. 8 (Îs) Axa unei prisme Dreaptă care unește centrele celor două baze. 9 (Îs) Axa unei elipse Dreaptă care unește cele două focare. 10 (Îs) Axa unei nave Linie imaginară în jurul căreia se fac diferite mișcări de oscilație și rotație ale navei. 11 (Îs) Axa unei străzi Linie (continuă) care împarte strada în două direcții de mers. 12 (D. lentile) Dreaptă dusă de la un punct luminos la centrul optic. 13 (GLg; îs) ~ de ridicare Linie a (direcției) după care s-a făcut ridicarea unui șir de munți. 14 (Atm; înv; îs) Axa gâtului Axis (1). 15-16 (Bot; înv; îs) Axa unei plante Axis (2-3).

AX¹, axuri, s. n. 1. (Tehn.) Organ de mașină de formă cilindrică (din oțel) care susține elementele în mișcare de rotație; osie. 2. (Anat.) (În sintagma) Ax cerebrospinal = complex morfofuncțional reprezentat de creier și de măduva spinării. [Var.: áxă s. f.] – Din fr. axe, lat. axis.

AX² s. n. v. axă¹.

AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer.

ÁXĂ² s. f. v. ax¹.

AXĂ¹, axe, s. f. Dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. [Var.: ax s. n.] – Din fr. axe.

AX, axe, s. n. 1. Organ cilindric (din oțel) care susține elementele cu mișcare de rotație, ale unei mașini; osie. 2. (În sintagma) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic și funcțional format din creier și măduva spinării. [Var.: áxă s. f.] – Din fr. axe, lat. axis.

AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A aduce o piesă cilindrică în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer.

ÁXĂ² s. f. v. ax.

ÁXĂ¹, axe, s. f. Dreapta care se consideră orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii pământului până la intersecția cu sfera cerească. – Din fr. axe.

AX, axe, s. n. Element de mașină care susține diverse piese sau fusuri care se rotesc; (la vehicule) osie. – Variantă: áxă s. f.

AXÁ, axez, vb. I. Tranz. A regla o piesă mecanică, făcînd-o să se învîrtească corect în jurul axului său; a centra. ◊ Refl. pas. Fig. Învățătura marxist-leninistă dă oamenilor de știință posibilitatea să-și orienteze în mod just activitatea lor creatoare, să-și axeze această activitate pe necesitățile cele mai arzătoare ale poporului muncitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/2.

ÁXĂ¹ s. f. v. ax.

ÁXĂ², axe, s. f. 1. Dreaptă închipuită în jurul căreia se învîrtește un plan pentru a da naștere unui corp geometric. Învîrtind un triunghi în jurul axei sale, obținem un con. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp ceresc în jurul lui însuși. Axa pămîntului este așezată oblic față de cei doi poli. ▭ Toată complexitatea vizibilă a mișcărilor planetare reprezintă doar o simplă urmare a rotirii pămîntului în jurul axei sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 347, 4/5. 2. Linie închipuită care împarte un corp sau o suprafață în părți simetrice. Axa străzii.

AX, axe, s. n. Organ de mașină care suportă mai ales eforturi de încovoiere; (la vehicule) osie. [Var.: áxă s. f.] – Fr. axe (lat. lit. axis).

AXÁ, axez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A aduce o piesă în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată; a centra. – Fr. axer.

ÁXĂ¹ s. f. v. ax.

ÁXĂ², axe, s. f. Dreaptă existentă sau imaginată care ocupă o poziție particulară în raport cu un corp sau cu o figură. ◊ Axă de rotație = dreaptă în jurul căreia se rotește un corp sau o figură. Axă de simetrie = dreaptă în raport cu care punctele unui corp sau ale unei figuri sunt simetrice. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp ceresc în jurul lui însuși. – Fr. axe (lat. lit. axis).

ax¹/áxă¹ (tehn., anat.) s. n. / s. f., pl. áxuri/áxe

ax² (mat., fiz.) v. áxă²

axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză

áxă²/ax² (mat., fiz.) s. f. / s. n., pl. áxe

ax s.n. / áxă s. f. (tehn., anat.), pl. áxuri / áxe

axá vb., ind. prez. 1 sg. axéz, 3 sg. și pl. axeáză

áxă s. f. /ax s. n. (mat., fiz.), pl. áxe

AX s. 1. (TEHN.) fus, osie. (~ul este un organ de mașină.) 2. (ANAT.) ax cerebrospinal v. sistem nervos central.

AXÁ vb. v. centra.

ÁXĂ s. (MAT.) dreaptă orientată.

AX s.n. Organ de mașină care susține diferite fusuri care se rotesc; osie. ♦ (Rar) Axă. [Pl. axe, axuri. / < fr. axe, cf. germ. Achse].

AXÁ vb. I. 1. tr. A centra (o piesă etc.). 2. tr., refl. (fig.) A (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susține pe baza unei anumite situații, combinații etc. [< fr. axer].

ÁXĂ s.f. 1. Linie dreaptă, reală sau închipuită, care trece prin centrul unui corp și împrejurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc. 2. Linie dreaptă care delimitează părți simetrice pe un corp, pe o suprafață etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie].

AX s. n. 1. organ de mașină care susține diferite elemente ce se rotesc; osie. 2. ~ cerebrospinal = ansamblu anatomic și funcțional, din creier și măduva spinării. (< fr. axe, lat. axis)

AXÁ vb. I. tr. a centra (o piesă). II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susține pe baza unei anumite situații; a (se) orienta. (< fr. axer)

ÁXĂ s. f. 1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. 4. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor. (< fr. axe, germ. Achse)

áxă (áxe), s. f. – Dreaptă orientată într-un anumit sens. – Var. (înv.) axon. Gr. ἄξων (sec. XVII, cf. Gáldi 156) și modern din fr. axe. – Der. axial, adj.; axilar, adj.

AX ~e n. Organ de mașină care susține diferite fusuri ce se rotesc. /<fr. axe, germ. Achse

A AXÁ axéz tranz. 1) tehn. (piese) A regla după o axă; a fixa sau a amplasa în centru; a centra. ~ un disc. 2) fig. A centra într-o singură direcție; a orienta într-un anumit sens. /<fr. axer

ÁXĂ ~e f. 1) Dreaptă reală sau închipuită care trece prin centrul unui corp. ~a pământului. 2) Dreaptă care delimitează părți simetrice pe o suprafață, pe un corp. /<fr. axe, lat. axis, germ. Achse

axă f. linie dreaptă care trece prin centrul unui corp.

*axă f., pl. e (lat. axis m., d. vgr. áxon, osie, rudă cu vsl. osĭ. V. osie). Osie. – Și ax n., pl. urĭ.

AX s. 1. (TEHN.) fus, osie. (~ este un organ de mașină.) 2. (ANAT.) ax cerebrospinal = nevrax. (~ e format din creier și din măduva spinării.)

AXA vb. (TEHN.) a centra. (~ o piesă cilindrică.)

AXĂ s. (MAT.) dreaptă orientată.

AXĂ DE ORIENTARE coordonată solidară cu o aeronavă și a cărei poziție definește orientarea acesteia în spațiu, fiind utilă studierii mișcării unui vehicul aerian în jurul centrului său de greutate, axele principale de inerție fiind admise ca axe de orientare.

Ax, -a, Axan/a, -ina, -îna v. Avxinie I 4; II 3, 7.